A face dragoste… câte nopți adolescentine populate cu tot felul de versiuni, al acestui verb până la urma, am avut fiecare dintre noi și aici nu mai amintesc momentele de autocunoaștere urmate uneori de sentimente de culpabilitate și abilități demne de o casnică în toată regula, adică sters, spălat, frecat pentru a elimina orice urmă a cerințelor hormonale de la vârste extrem de îngrijorătoare pentru părinți (dacă ar știi..) și în cele din urmă se întâmplă și minunea pe care, sub semnul discreției, o împărtășim la toți prietenii, și într-o bună zi, de necrezut, pur și simplu paștele măsii nu alta, minunea se bagatelizează în așa hal încât începem să căutăm tot felul de tertipuri pentru a o ridica măcar la jumătatea gloriei de odinioară. În aceste momente de reale frământări ți se vâră în cap următoarea întrebare: să tac în timp ce…sau să mai zic câte ceva? și dacă da..ce ?

    Recomandări, care mai de care mai savante și documentate în ale schimbului de fluide, să tot fie ”ce strâmtă (imi place cum te simt)…gâfâială… ce păr (buclele tale imi dau fiori)..gâfâială.. ce ochi (mă topesc când te uiți la mine)…gâfâială….ce cur (ce funduleț obraznic) … ce craci (înnebunesc de la gleznă până la coapse) ..ce tâțe (nu mă mai pot sătura de ele)… gâfâială….. gâfâială…etc”

    Cu alte cuvinte, sigur că merge căte o remarcă, dacă se poate descriptivo-laudativă și originală (cer prea mult?) șoptită ușor și frumos în focul pasiunii dar haideți să credităm înțelepciunea bătrânilor ce razbate din: vorba multă sărăcia omului, fapta contează nu vorba..deci ciocul mic și joc de....gleznă iar în cazul în care nu ați aflat până acum, cheia succesului rămâne dincolo de vorbe, tripleta compusă din preludiu – actul în sine – post ludiu, cu nota de subsol ca cele trei cumulate să depășească totuși 5 minute.

Vă mulțumesc!
psih.Daniel Popescu