Skip to main content

Divortul la pielea goala!

    Traim vremuri in care cascam gura si salivam abundent la spectacolul gratuit oferit de mediatizarea excesiva a hidoasei metamorfoze a basmului cu rochie de mireasa si juraminti in pupaturi de cruci – casatoria, in tragedia cu haine negre, avocati si buzunare cu chitante - divortul. De ce dupa romantismul galetii cu bani si vizionarea in premiera familiala a dvd-ului, uitam cu desavarsire sa reeditam vizionarea filmuletului, de parca ne-ar fi teama sa ne vedem cat de fericiti eram..

    Si apoi trec niste ani, 5..6.. oricum nu mai conteaza decat la marimea golului lasat in urma de disparitia rutinei de care erai atat de dependent si bineinteles, la vehementa reprosurilor ma lasi dupa atatia ani..Este momentul cand treaba incepe sa se imputa si sa devina de rahat simplu cu stafide, si incerci sa-l arunci in WC-ul existential ca sa tragi apa fara insa sa apuci a te sterge bine, colac peste pupaza, se si infunda si nu mai vrea sa dispara ...de ce?Pentru ca ii bagi pe toti in rahatul tau turcesc, bunica, pisica, vecini, martori, prieteni, verisoare, bucati din gresia de bucatarie si multe multe chitante, toate mixate si apoi scuipate avocateste pe holurile reci ale tribunalului.

    Nu mai exista divorturi pe cale amiabila? Cu frumoasa iluzie ramanem prieteni? Cu hai sa vedem cum e mai bine pentru copii? Cu acceptarea ca uneori se mai si termina? Cu suflet ranit dar pansat cu decenta? Uitandu-ma la TV se pare ca nu..vad pereti goliti, tapete smulse, vad avocati, vad oameni care tipa unul la altu' iar copilul la mijloc, vad drepturi invocate, legi, institutii ale statului si toate in TV-ul din sufragerie, acompaniate de intrebari la limita imbecilului.

    Ne place cu rufele in public, ne intereseaza capra vecinului, murim de grija altuia, suntem plini de orgolii prostesti, vrem canapeaua, fotoliul, hartia igienica, faianta, razbunare..da razbunare mama ce-ti fac, iti va parea rau..ai sa vezi tu, asezonate de ( era sa le uit) melodioasele cuvinte porcule si curvo.

    Cu toate acestea suntem evlaviosi, mergem duminica la biserica, batem cruci in autobuze, ne calcam in picioare si apoi ingenunchiem umili cu ochi inchisi de atata cainta, pentru ca apoi sa batem carciumi si nevaste...pitoresc si mioritic ..da' pentru copil ai chitanta?

Psih. Daniel Popescu