Skip to main content

”ÎN GENUNCHI MĂ ÎNTORC LA TINE..”

photo by Zsido Paula-Simona

 Suntem în martie , o lună în care bărbatul își aduce aminte obligat-forțat că mai poate să fie și animalul de casă domesticit și cu toți caninii șlefuiți și mai mult, că poate să culeagă și ceva romantism de pe fundul buzunarelor și să ajungă acasă metamorfozați, din vierme în fluture, din lup în miel sau din porc în..nu știu ce..

    Acum îmi vin în minte sutele de ani în care ea femeia, sub toate formele ei existențiale, de la regină și dătătoare de moștenitori la femeia de la bordelul din colț, era forțată să zâmbească când gâtul era sufocat de lacrimi, să facă dragoste cu inima împietrită, să-și țină ochii în pământ fără îndrăzneala de a-i ridica, să suporte umilințe umplute de pumni și picioare, să ne spele pe picioare, să ne crească copiii și să ne pună zeama în blid, știind că nu este nimic altceva decât un obiect, o proprietate, o masă de carne mută, oarbă, invizibilă dacă se poate…Trist este că și astăzi avem abordări casnice de gen pumn și picior, pretenții de stăpân cu bici în mână iar când am obosit de înjurat, am obosit de lovit, apelăm la josnicia cuvintelor”îți iau copilul” fără să avem nici cea mai mică idee despre ce înseamnă cu adevărat a da viață și sentiment matern. Uităm atât de ușor că la majoritatea dintre noi primul cuvânt este mama, uităm dependența totală de femeie în primii ani de viață, uităm fir-ar să fie, laptele matern, căldura sânului și brațele întinse după ea..

    Ei bine tot sutele de ani arată că, am dus în felul nostru, povara nemerniciei și din când în cănd am încercat o izbăvire a păcatelor prin gesturi cu urmări nebănuite… am pornit războaie pentru voi, am creat capodopere literare datorită vouă, am ridicat temple și castele, ne-am omorât între noi și ne-am luat propria viață..pentru voi și știu că meritați toate acestea cu vârf și indesat nu am nici cea mai mică îndoială că puteți fi ființa pentru care să trăiești sau să mori.

    Vă mulțumesc pentru existență, vă mulțumesc pentru trăiri și sentimente indescriptibile aici, vă mulțumesc că dați culoare și lumină, că scoateți deopotrivă ce este mai bun și ce este mai rău din noi, că sunteți forța și exemple de urmat, că sunteți capodopera divinității, motivul căderii în păcat și pentru inegalabilul dar, poate cel mai aproape de cuvântul miracol.. că dați viață!

Vă mulțumește ..bărbatul Daniel Popescu