Skip to main content

MINCIUNI ŞI ALTE ADEVĂRURI

De ce vrem să ştim adevărul? Pare o întrebare destul de simplă la care răspunsul nu necesită mulţi neuroni în mişcare şi în cap ne trec probabil o grămadă de cuvinte, dar mie îmi rămâne unul singur ...încrederea.

Încrederea în cei care ne conduc, în colegul de muncă, în partenerul de afaceri, în prieteni, în logodnică, în soţie. Dar câţi dintre noi nu ne-am ros unghiile, nu ne-am distrus prieteniile, relaţiile, căsniciile şi nopţile în care plângeam în siguranţă sub plapuma protectoare din dormitor. Toate acestea în numele adevărului, un adevăr extrem de relativ, subiectiv şi foarte uşor de subminat.

    Dacă tot ne provoacă răni, ne ucide vieţi, vise şi iluzii, cum de continuăm într-o încăpăţânare perpetuă să-l aflăm? Unde ne este instinctul de conservare? Poate îmi veţi răspunde voi...În toate aspectele vieţii unde adevărul are un rol, eu am să mă opresc la cel din cadrul relaţiilor de cuplu indiferent de natura acestora (homosexuale, maritale, aventuriere, etc) şi încep cu o întrebare: ajută adevărul şi sinceritatea crasă?

    Citeam undeva o teorie conform căreia dacă spui adevărul şi numai adevărul ai şanse extrem de ridicate ca în următorii 5 ani se te ucidă careva, iar dacă nu se întâmplă acest lucru, cu siguranță viaţa ta profesională, socială şi familială va fi făcută zob. Dar ce poate fi aşa de rău în a spune adevărul?

    ”M-ai iubit din prima clipă? Nuu, la început te-am confundat cu o altă fată şi aşa am ajuns să-ţi cer să ne întâlnim. Cine este fata pe care ai salutat-o? Iubirea vieţii mele dragă. Ai avut orgasm? Nuu, cu tine nu prea obişnuiesc. Mă iubeşti ca la început? Nuu, la început eram tânăr şi prost. Cu câţi te-ai mai culcat? Vezi franjurii de sub televizor, ei bine nu ajung ăia. M-ai înşelat vreodată? Da de 2 ori... ba nu ... de 3 ori. Ce spui de prietena mea? E foarte frumoasă, ar merge o dată. Ce-ai făcut azi dimineaţă? M-am masturbat o tură. La ce te gândeşti? Să mă culc cu prietenul tău sau nu. Mai minţit? Da, de foarte multe ori. Cum îmi stă? Ca dracu. Ce are în plus cealaltă? Nimic dar ajunge că este alta...”

    O chestie înţeleaptă este să ştim să nu punem întrebările la care nu suntem siguri că vrem să auzim răspunsurile sau să le suportăm cu tot cu consecinţele inevitabile. Până la urmă cunoaşterea se spune că aduce nefericire. Dar să ştiţi, totuşi, că instinctul de consevare funcţionează. Aşa că la fiecare 10 minute suntem tentaţi să denaturăm adevărul şi să punem întrebări la care majoritatea covârşitoare răspunde cu o minciună - La ce te gândeşti? Ce ai povestit cu prietenii? Unde ai umblat azi-noapte? M-ai înşelat vreodată? Al câtelea sunt? Ai avut orgasm? Mărimea contează? De ce? – Minte-mă, dar minte-mă frumos!

Psih. Popescu Daniel