Motto:
"Presedintiei, guvernului, parlamentului, clasei politice, curvelor in general"
Florin Chilian.

    Imi vine sa trec ce scrie in dictionarul explicativ dar nu-mi place forma rece si bruta specifica oricarei definitii iar despre ce vreau eu sa va descriu, este atat de uman, indispensabil si de comun incat nu imi este rusine sa o strig in gura mare si totusi o soptesc : suntem ipocriti!

    Cu siguranta, nu spun o noutate pentru nimeni dar constientizarea acestui statut ma face sa ma intreb incotro ne indreptam, ca si fiinte spirituale umplute cu tot felul de frici, culminand ce cele de natura religioasa. Acum fie vorba intre noi, mi-ar face o teribila placere sa stie careva, poate chiar si dracu' cat o fi el de negru sau nu ...

    Daca cumva aveti impresia ca voi care cititi aceste randuri, nu aveti cel putin un rand de ipocrizie, uitati-va inca o data in oglinda..da da sunteti niste ipocriti dar spre linistirea propriei constiinte, stiu ca ne lovim aproape zilnic de cate un exemplu de ipocrizie ce ne depaseste cu muult nivelul. Sa radem cu un ochi si sa plangem cu celalalt ?

    Am incercat sa-mi imaginez posibilele costuri sufletesti dupa o zi de ipocrizie, hai sa-i zicem rutiniara, in care iti vine sa dai de pamant cu toti, fie ei sefi, colegi, pacienti, clienti..si totusi zambesti si chiar intrebi ce mai faci, desi nu te intereseaza catusi de putin si continui in virtutea unei oarbe inertii, o faci astazi, maine, o luna, un an..si revin la exercitiul imaginativ...cat ne-ar costa sufleteste? Daca pretul platit este mai mult decat putem duce? Daca consecintele se vor traduce in uscaciuni spirituale si asasinari putin cate putin, a tot ce avem frumos in noi ?

    Clar, exemplul este unul minor, ferindu-ma sa va vorbesc de casnicii obosite si de filme porno cand nevasta nu-i acasa, de pastrat aparente, de pupat icoane si moaste calcand pe baba de sub tine, de politicieni, de parveniti, de jeep-uri cu sutane si de plicuri indesate in buzunare sau halate albe, de oameni cu sange albastru..cica..o lume de ipocriti cu mari sau marunte ipocrizii .

    Dupa un 20 de ani de munca si altii 20 de casnicie..insumand niste multi ani de ipocrizie veritabila, ce se alege de asa zisa frumusete spirituala/interioara? Pai ce sa se aleaga..decat niste suflete batrane uscate, zbarcite, goale si ipocrite, asteptand infrigurate raspunsul la marea intrebare..

Si atunci? Atunci da-ti o sansa..cauta frumusetea in lucruri marunte, un rasarit, o ploaie de vara, o baie de soare, un pahar de apa, pierde-te in fata unui tablou, respira pe varful unui munte sau in infinitul marii, razi sau plangi la un film, imagineaza-ti cartea cand o citesti, lasa-te in valul muzicii, joaca-te cu un copil, ajuta un nenorocit...nu de alta..dar maine...maine vei fi din nou un ipocrit!